Iubește-ți limitele

Tocmai am terminat evenimentul Roșia Marathon, iar în acest an, organizarea acestuia, a fost cel mai dificil de organizat din multe motive: schimbări la nivelul echipei, provocări determinate de pandemie, diminuarea numărului de sponsori tradiționali, dificultăți în identificarea de noi sponsorilor. 

În ciuda acestor provocări, am reușit să îl organizăm și să îl facem să fie un eveniment foarte reușit. Ceea ce vreau sa spun este că în vara asta, am resimțit apăsarea limitelor mele, dar și limitele colaboratorilor și a celor din echipă. La început, mi-a fost foarte greu să le accept – atât limitele mele, dar și limitele celorlalți.

De obicei, eu dacă sunt motivată și entuziasmată de ceea ce fac reușesc să trec peste limitele fizice și psihice și reușesc să fac ceea ce mi-am propus cu multă usurință. Dar, cu prețul de a renunța la activitățile care mă ajută să imi mențin corpul într-o formă fizică foarte bună (ex. sport, yoga, exerciții de relaxare). Reușind să fac acest lucru, rămân de multe ori surprinsă de colaboratorii care nu simt același entuziasm, astfel încât să ducă la bun sfârșit activitățile din planul de acțiune stabilite și asumate împreună. 

Chiar înainte de maraton, încercam să găsesc o soluție, cum pot aduce și mai multă armonie și bucurie în echipă. Și m-am confruntat iarăși cu limitele mele și ale colaboratorilor.

Limita mea a fost că nu puteam accepta limitele celorlalți.

Și ce am înțeles…cât de dificil/dezavantajos este să nu reușești să accepți limitele – în primul rând pe ale propriei persoane și apoi pe ale celorlalți din jur. Iar lucrul acesta, mi-a provocat momente de dezamăgire. 

După finalizarea ediției Roșia Marathon 2022, am reflectat asupra limitei mele și a celor din jur ca să pot să îmbunătățesc lucurile pentru anul viitor.

Reflectând la experiența asta, am simțit că limitele au cumva frumusețea lor și nu sunt un obstacol, ci fac parte dintr-o persoană. Dacă eu reușesc să iubesc limitele mele, atunci reușesc să iubesc și limitele celor din jur. Bineînțeles, mai întâi trebuie să înțelegem care sunt limitele noastre și a celor din jur și apoi putem să le acceptăm și să le iubim.

Atunci când reușim să ne cunoaștem limitele și reușim să ni le asumăm cu adevărat, să le acceptăm și să le iubim, atunci ne eliberăm și devenim oameni liberi. Dacă reușești să iți cunoști limitele asta înseamnă libertate.

Când îți accepți limitele, îți dai seama că ești doar un grăunte în Univers și Viața decide pentru noi. Este o iluzie că noi conducem viața, Viața/Universul ne îndrumă. Noi doar trebuie să fim prezenți fizic și mental pentru a reuși să fim în contact cu firul nevăzut al vieții – să fim în fluxul vieții. Și atunci avem libertatea să ne bucurăm și mai mult de lucruile mici moment de moment … să găsim pace/ liniște/ bucurie și când gătim ceva sau spălam vasele – în fiecare lucru mărunt pe care îl facem pentru că sigur Viața vrea să ne conducă spre o Abundență de Pace și Iubire – în fiecare moment în care respirăm și suntem vii.

• Tu îți cunoști limitele?
• Dacă îți cunoști limitele, reușești să ți le iubești?
• Dacă reușești să îți iubești propriile limite, reușești să accepți/iubești limitele celor din jurul tău?