Editia a XI-a, 22 Iunie 2024

Singuratea ne creează frică, anxietate

În ultimul timp cu cine vorbesc din familie, cu prietenele mele, cu rudele mele … toată lumea are o frică…

Prietenele mele necăsătorite se tem să nu rămână singure, se tem că nu vor avea copii, se tem că nu vor avea de lucru, se tem că proiectele la care lucrează din greu nu o să se finalizeze cu succes, se tem că nu o să câștige îndeajuns din proiectele pe care le derulează, se tem de război, se tem să nu li se îmbolnăvească părinții, se tem că nu se vor reface după o boală, se tem că vor lua Covid – sau se tem că nu se vor reface după Covid, se tem că li se vor îmbolnăvi copilul/copiii de Covid, se tem că încălzirea globală nu se poate opri, se tem de globalizare și de faptul că politicienii noștri ne vând toate resursele pe nimic, se tem de o criză alimentară… se tem de singurate.

Noi toți avem temeri/frici – iar teama de moarte stă la baza acestora.

Oare cum putem transcede și transforma aceste temeri/frici?

Frica o putem transforma pentru a ajunge la un bun echilibru între minte și emoții prin PUTERE PREZENȚEI – PRIN PUTEREA CREDINȚEI ÎN DIVINATE (NATURĂ/SAU UN IDEAL MAI MARE) și toate acestea ne dau încredere în noi și în puterile noastre. 

La nivel somatic, când avem frici, corpul se închide brusc – îngheață sau fuge, parcă ar fi paralizat, iar mintea se crispează, nu putem fi creativi, nu primim mesajele din exterior – ne blocăm la nivel fizic, emoțional, mental și spiritual. Și cum putem transforma frica?

În primul rând, prin a simți, la nivel somatic, frica și reacțiile ei, precum și toate gândurile produse de frică: să le obsevăm, să le acceptăm și să le asimilăm (în loc să ne lăsăm conduși de gândurile produse de frică). Aceasta este frica de moarte – frica primordială pe care o avem.

Eu cum depășesc frica de moarte?

În cazul meu, eu reușesc să accept și să asimilez această frică prin anumite activități – joaca cu fetița mea și cu nepoțeii mei, jocuri creative cu copiii, plimbări în natură/parcuri, dansuri, meditație, mersul la biserică, aprinderea de lumânări pentru cei dragi. 

În momentul în care mă pot relaxa, corpul se relaxează și atunci imediat se creează o deschidere emoțională către lume și către Divinitate, se creează conexiunea cu cei care mă înconjoară, pot simți susținerea celor dragi și mă simt în siguranță, iar asta îmi dă încredere că nu sunt singură … și astfel ajung la un echilibru interior și pot găsi soluții creative la problemele care mă framântă.

Care sunt fricile/temerile voastre care vă blochează?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *