Editia a XI-a, 22 Iunie 2024

Recenta victorie a României în procesul cu compania Gabriel Resources, pe lângă ușurarea și bucuria pe care a adus-o, după ani și săptămâni de așteptare înfrigurată, deschide noi întrebări care își așteaptă răspunsul…

Ce se va întâmpla mai departe la Roșia Montană ? Cum se va dezvolta comunitatea locală ? În ce fel vor prospera oamenii care trăiesc acolo ? 

Sunt multe idei care vin ca răspunsuri la aceste întrebări dar, până în prezent, prea puține au fost puse în practică într-un mod care să garanteze faptul că cei de acolo, roșienii, vor avea parte de acea viață la standardele secolului în care ne aflăm. Punerea în valoare a patrimoniului istoric și cultural (și sub egida UNESCO, din al cărei Listă, Roșia Montană deja face parte), eco-turism, meșteșuguri, investiții în posibile industrii non-poluante, despre toate acestea s-a vorbit, dar până în prezent puține progrese s-au făcut. Pentru cei de acolo, încă, viitorul are perspective incerte. Mai există oare ceva în plus care s-ar putea face pentru Roșia Montană, pentru oamenii ei, ceva despre care încă să nu se fi vorbit foarte mult ? Poate că da… Poate că Drepturile Naturii ar putea fi o cale de urmat pentru Roșia Montană.

Dar ce înseamnă, mai exact, Drepturile Naturii ? Pentru mulți dintre noi, probabil, sunt necesare câteva lămuriri preliminare. Ei bine, Drepturile Naturii, în esență, înseamnă să tratăm Natura ca pe un partener și nu ca pe un obiect. Înseamnă să revenim la acel adevăr fundamental care ne spune că noi, oamenii, nu suntem singuri pe planetă. Înseamnă să ne aducem aminte că am primit un dar, Natura, datorită căreia putem exista, nu ca să o distrugem, ci ca să trăim în pace în mijlocul ei. Evident, asta nu înseamnă ca oamenii să nu aibă niciun impact asupra Naturii, nu înseamnă să construim un zid între oameni și natură, care să o păstreze pe aceasta neatinsă de om. Ci înseamnă, doar, în final, mai multă blândețe în raport cu Natura. Înseamnă să conștientizăm că suntem îndreptățiți a lua din natură cât este necesar pentru a ne acoperi nevoile unui trai decent, dar nu pentru a stimula un consum ne-sustenabil realizat doar de dragul consumului. Înseamnă să re-conștientizăm că avem la îndemână o cale bună de urmat, aceea de a gestiona Natura cu grijă, spre a o dărui și noi, la rândul nostru, generațiilor viitoare, spre buna și fireasca rânduială a Ordinii care a zămislit-o. 

Dar oare, ar putea ajuta Drepturile Naturii Roșia Montană și pe locuitorii acesteia? Oare un Parc Național al Drepturilor Naturii la Roșia Montană, după modelul celor care deja există în deja destul de multe  locuri ale Pământului, ar putea schimba lucrurile în bine ? Poate că da…

Poate că, garantând la Roșia Montană Dreptul Naturii de a exista și de a-și urma rostul (ciclul) ei natural, se va garanta nu doar prezervarea mediului biotic în cadrul căruia și datorită căruia oamenii pot trăi acolo, dar astfel, poate, se va stimula creativitatea umană de a găsi noi căi de dezvoltare prietenoase cu acest mediu (eco-inovatie: investiții în cercetare și dezvoltare pentru a crea noi tehnologii compatibile cu prezervarea mediului). Poate că, astfel, va fi stimulată utilizarea mai eficientă a resurselor naturale, accelerarea unor investiții în industrii non-poluante sau implementarea unor soluții de agricultură ecologică, de economie circulară, de economie și energie verde.

Poate că nu este simplu. Drepturile Naturii sunt un concept relativ nou și, întotdeauna, ceva nou presupune curaj. Poate că, în final, asta ne trebuie nouă tuturor. Ne trebuie doar curaj. Și, în ipoteza despre care discutăm, acest curaj ne trebuie pentru a aduce Drepturile Naturii la Roșia Montană !

Eugen Cadaru (scriitor, jurist, iubitor de natură)