Eveniment sportiv și eco-socio-cultural.
+40 724 270 951
Eveniment sportiv și eco-socio-cultural.
+40 724 270 951
Roșia Montană

Roșia Montană este o localitate situată în Munții Apuseni, în Cadrilaterul Aurifer – teritoriu din Munții Metaliferi bogat în zăcăminte de metale prețioase cunoscute și exploatate încă din cele mai vechi timpuri.

Aceasta este răspândită pe versanții văii Roșiei, nume căpătat datorită culorii roșiatice a apei din cauza conținutului ridicat în oxizi de fier. Situată la o altitudine de aproximativ 800 m, în valea Roșiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate.

Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de HerodotPliniuTitus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.

A fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria.

Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.

În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba latină și greacă și 50 de tăblițe cerate. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană.

Munții sunt acoperiți de păduri, pășuni sau fânețe dând aspectul specific Munților Apuseni. O caracteristică unică a peisajului este prezența nenumăratelor lacuri artificiale numite “tăuri”. Aceste lacuri au fost creeate inițial pentru a folosi activității miniere iar astăzi folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) rezultat al activității miniere.

În apropierea Roșiei Montane se află două formațiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății.

Imaginea satului reflectă și bogăția spirituală a locuitorilor. Multitudinea divinităților venerate în templele romane cercetate arheologic, bisericile istorice ale celor cinci culte religioase, care punctează peisajul așezării sau legendele și credințele încă vii legate de soarta mineritului în relație cu divinitatea sunt martori ai bogăției culturale și ai diversității etnice manifestate de-a lungul unei perioade de timp semnificative.

Istoria minieră a Roșiei Montane

Dezvoltarea sitului Roșia Montană poate fi urmărită începând cu cel mai profund nivel, reprezentat de galeriile miniere, de exploatare, de asistență, de aerisire sau de evacuare a apei, excavate, începând cu epoca romană, în adâncul a patru masive muntoase – Cetate, Cârnic, Orlea și Letea. Aceste galerii însumează o lungime de 7 km, alcătuind cel mai vast și mai important sistem de exploatare minieră cunoscut din lumea romană.

Acest sistem este extins cu vaste lucrări miniere care preiau și amplifică rețeaua romană, executate de-a lungul epocilor succesive, până după anul 1948: galerii desfășurate pe o lungime de peste 80 km, zone ample de exploatare numite corande, sau sistemul subteran de comunicație și de drenaj dirijat de Galeria Magistrală Sfânta Cruce (1873) extinsă de-a lungul văii pârâului Roșia pe o lungime de 7 km.

Mineritul a generat, în corelare cu universul subteran al exploatării propriu-zise, componentele celorlalte niveluri ale patrimoniului sitului:

  • peisajul roman de suprafață, care conservă zone de prelucrare a minereului, zone de habitat, zone sacre și vaste necropole organizate în nuclee amplasate în relație cu zonele de exploatare antică;
  • peisajul industrial istoric, din care sunt vizibile lacurile artificiale (tăurile) realizate începând cu anul 1733, galeriile de coastă, zonele de exploatare de suprafață, depozitele de steril care punctează versantele și coastele stâncoase dezvelite de vegetație;
  • așezarea desfășurată de-a lungul văii părâului Roșia – cu nuclee aflate în relație directă cu zone de exploatare din masivele Orlea și Cetate – și dezvoltată în amonte, în zona unui amfiteatru natural cuprins între masivele muntoase Cârnic, Jig și Letea, unde s-a conturat zona centrală a satului.

Situl arheologic minier Alburnus Maior a constituit și o bogată sursă de documente epigrafice, a căror culegere și publicare sistematică a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Odată cu descoperirea în galeriile exploatărilorminiere a celebrelor tăblițe cerate romane, impactul studierii sitului a devenit universal.

Peisajul cultural de la Roșia Montană este compus dintr-o concentrare extraordinară de vestigii care atestă evoluția exploatărilor miniere într-un interval de timp cu o durată extrem de îndelungată – mai mult de trei milenii – din perioada preistorică până în epoca contemporană.

Situl Alburnus Maior – Verespatak – Rotbach – Roșia de Munte – Roșia Montană, celebru încă din secolul al XIX-lea pentru vestitele tăblițe romane (contracte redactate în scriere latină cursivă), este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepțional care conservă mai mult de 7 km de galerii, la care se adaugă peste 80 km de galerii medievale și de epocă modernă conservate împreună cu sistemele de evacuare a minereului (șine din lemn, macazuri), un târg minier păstrat exemplar încă din perioada preindustrială și un peisaj presărat de multe urme de activități miniere datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Roșia Montană est unul dintre siturile cele mai bogate în resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzând într-un teritoriu întins pe circa 1200 ha 51 de monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare națională și universală, cea mai înaltă formă de clasare conform sistemului juridic de protecție românesc. De asemenea, patrimoniul cultural al Roșiei este recunoscut și prin Planul de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiunea a III-a, Zone protejate, unde monumentele sale sunt desemnate ca monumente istorice de valoare națională excepțională și întreaga comună este recunoscută ca unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a valorilor de patrimoniu cultural.

Precizarea introdusă în anul 2015 pe Lista Monumentelor istorice privitoare la extinderea sitului arheologic Alburnus Maior pe o rază de 2 km în jurul așezării Roșiei Montane, conferă întregului sit regimul de protecție maxim prevăzut în legislația românească.

Conform legii, protejarea și activarea acestor valori instituite reprezintă lucrări de utilitate publică de interes național.

Roșia Montană pe Lista Patrimoniului UNESCO.

Patrimoniul din Roșia Montană se bucură începând din 5 februarie 2016 de recunoașterea oficială din partea statului român a valorii sale excepționale, localitatea fiind inclusă pe Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.

La sfârșitul anului a fost depus și dosarul prin care se propune intrarea localității în Patrimoniul UNESCO.

Conform normelor de aplicare a convenției Patrimoniului Mondial, Roșia ar îndeplini 5 din cele 6 criterii (de precizat faptul că este îndeajuns să îndeplinești doar un criteriu pentru a fi admis):

  • Criteriul II: să exemplifice importante schimburi valorice de-a lungul unei perioade de timp sau în cadrul unei arii culturale, cu referire la evoluția unor domenii ca arhitectura sau tehnologia, arta monumentală, planificarea urbană sau peisageră;

Exploatările romane de la Alburnus Maior caracterizează în mod exemplar tipul roman de exploatare auriferă în subteran.

Numeroase dintre sistemele miniere romane conservate la Alburnus Maior sunt unice – camerele de pilieri, scările în spirală, onele de exploatare verticală etc.

  • Criteriul III: să poarte mărturia unică sau excepțională a unei tradiții culturale sau civilizații care persistă sau a dispărut;

Lucrările miniere subterane, peisajul minier suprateran compus din zone de prelucrare a minereului, zone de habitat, zone sacre, necopole, așezarea ctuală constituită în zorii epocii industriale și gradul ridicat de documentare asupra comunităților care le-au generat sunt mărturii unice prin nivelul excepțional de detaliere ale activității miniere din epoca romană, medievală și modernă.

  • Criteriul IV: să ofere un exemplu excepțional pentru un tip de construcție, de ansamblu arhitectural sau tehnologic sau de peisaj, care să ilustreze una sau mai multe perioade semnificative ale istoriei umane;

Situl minier conservat este o mărturie excepțională pentru istoria exploatărilor metalelor prețioase începând din Epoca Bronzului și până la începutul Epocii contemporane.peisajul minier roman este mărturia excepțională a dezvoltării tehnologiei romane de extracție a aurului și argintului din secolul a II-lea p.Ch.

  • Criteriul V: să reprezinte un exemplu excepțional de așezare umană tradițională, de utilizare tradițională a teritoriului sau a mării, care să fie reprezentativă pentru o cultură (sau pentru mai multe culturi), sau pentru interacțiunea omului cu mediul, în special când acest mediu a devenit vulnerabil sub impactul unor mutații ireversibile.

Târgul minier tradițional Roșia Montană este un exemplu reprezentativ pentru perioada preindustrială. De asemenea, această așezare minieră evocă și momentul de trecere spre epoca industrială, în care dezvoltarea mijloacelor de producție nu a condus, cum s-a întâmplat în alte cazuri, la transformarea sa în oraș. Cu alte cuvinte, Roșia Montană este un sat minier tradițional înghețat în momentul incipient al procesului de urbanizare.

Modul în care este reflectată trecerea de la forma rurală la forma urbană caracterizează așezarea în ansamblul său și îi conferă unicitate și valoare semnificativă penr patrimoniul mondial.

Peisajul minier de pe Valea Roșiei și Valea Cornei este un peisaj reprezentativ pentru perioada preindustrială. Lacurile artificiale (tăurile), munții dezgoliți, gurile de mină de coastă, micile halde vegetate punctează și definesc peisajul.

  • Criteriul VI: să fie direct asociat sau intrinsec legat cu evenimente sau tradiții vii, cu idei sau credințe, lucrări artistice sau literare de valoare universală excepțională

Celebrele tăblițe cerate descoperite în galeriile de la Alburnus Maior, difuzate prin lucrările marelui istpric german Theodor Mommsen, au constituit una dintre cele mai importante surse ale descoperirii Dreptului Roman. Acestea au influențat Codul Civil German și apoi au constituit baza reglementărilor similare pentru mai multe țări ale lumii: Portugalia, China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Greciam Ucraina ș.a.m.d.

Asocierile frecvente făcute de cercetători între istoria Imperiului Roman în perioada Antoninilor și aurul dacilor sau cel extras din Dacia deschid o direcție de abordare care se adresează istoriei culturii europene – ieșirea din criză a Imperiului Roman, debutul marilor programe edilitare ale Romei, dintre care construirea Forului și ridicarea Columnei lui Traian sunt cu siguranță elementele cele mai importante.

Importanța Galeriilor de la Roșia Montană nu se limitează la Antichitate. De la încheierea Cruciadelor până la descoperirea Americii, Munții Apuseni au fost principala sursă de aur a Europei.