TREZIREA DE LA MARATON
Rosia Montana Marathon de anul acesta a fost primul nostru mare eveniment organizat dupa pandemie si, in acelasi timp, a fost prima editie in urma caruia am realizat ca acesta trebuie organizat diferit.
Editia a 8-a a maratonului o consider un punct intermediar care a adus o pauza de reflectie intre cele 7 editii anterioare si cele care vor urma.
O sa va para un nonsense, dar iata trezirea care mi s-a intamplat.
Anul acesta am avut cel mai mare numar de participanti, toata lumea a terminat cursa cu bine (nimeni nu s-a pierdut pe traseu, traseul foarte bine marcat), vremea pana la urma a tinut cu noi (cu toate ca o noapte inainte de concurs a plouat torential cu piatra), dar din divese motive, nu a fost timp sa transmitem mesajele principale ale Asociatiei Pachamama Romania. Mi-as fi dorit sa impartasesc si sa discutam despre situatia sociala de la Rosia Montana, despre posibila intrare a Rosiei Montane in UNESCO si, mai ales, despre miscarea DREPTURILOR NATURII ca solutie pentru Incalzirea Globala.
As fi vrut sa sensibilizez participantii cu privire la obiectivele Pachamama si, in special, la relatia noastra cu Natura si rolul fiecaruia pentru protejarea Naturii.
Am avut senzatia (si-mi doresc sa ma insel) ca a lipsit o profunzime in conectarea de echipa si conectarea cu participantii – si poate este vina mea.
La o luna dupa maraton Rosia Montana a fost cuprinsa de inundatii mari care au afectat profund zeci de case si sute de persoane din comunitate. Aceste inundatii sunt ca efect al incalzirii globale alaturi de zecile de focuri din alte tari ale Europei si nu numai.
Sa vad in fata ochilor sau la televizor a creat trezirea in mine – si ca de acum incolo orice eveniment pe care il organizam trebuie organizat altfel.
De ce impartasesc asta cu voi? Pentru ca imi doresc sa gasim solutii impreuna? Ce putem face noi in situatia aceasta cand planeta arde si se distruge in fata ochilor nostrii?
In primul rand, ni se cere sa cream o comunitate bazata pe incredere si onestitate, sustinere reciproca, astfel incat sa putem lucra impreuna si, mai ales, copiii nostrii sa se simta in singuranta.
Din punct de vedere spiritual, sa avem mintiile si inimile deschise pentru a reusi sa auzim adevarul divin si sa ne conectam la lumina divina.
La Maraton am simtit-o pe fetita mea Bendis trista si agitata, si asta din cauza ca poate mi-a preluat din emotiile pe care i le-am transmis prin privirea din ochii mei.
Si cum putem vindeca aceasta stare? Ce transmitem copiilor prin ochii nostri?
La copii trimitem iubire si lumina prin privirea noastra, si asta se intampla daca noi ne simtim in siguranta si intr-o comunicare bazata pe armonie si incredere.
Armonia intre natura umana si Mama Terra: daca nu exista armonie in comunitate si armonie intre noi oamenii si Pachamama, este dificil sa ne conectam la lumina divina.
Cum v-ati trai viata daca ati stii ca mai avem doar 20 de ani sa ne bucuram de Mama Terra, Pamantul urmand sa dispara in 20 de ani)?
Cum ati relationa cu familiile voatre si cu prietenii vostri?
Cum ati dori sa va petreceti ultimii 20 de ani de pe Planeta?
Ce ati vrea sa trimiteti prin ochii vostri celor dragi din jurul vostru?
Author: Alexandra Postelnicu – Organizator ROSIA MONTANA MARATHON
