Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan – exemple de luptă pentru justiția socială
Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei românilor: În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din 1848 Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari.
Daco-românii moţi au stăpânit liberi de milenii pădurile, apele, minele de aur şi argint din munţii lor. Năvălitori din toate neamurile au venit şi s-au tot înstăpânit treptat. Şi culmea, pe foştii proprietari îi transformau în sclavi. Vorbele marelui Simion Bărnuţiu parcă şi azi străbat de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj.
Dintre figurile ilustre ale romanilor implicati in Revolutia de la 1848 se detaseaza net personalitatea celui pe care motii din Apuseni l-au iubit si glorificat ca pe tanar zeu dacic, sacrificat pe altarul libertatii strabune. Mult, tare mult i-a iubit si Iancu pe motii sai. Pentru ei a luptat si a sangerat ca un leu, pentru ei s-a umilit la portile inchise ale Vienei, pentru ei a murit trist si neimpacat de atata ura si nedreptate la adresa celor mai vechi locuitori ai Ardealului. Astazi, mai mult decat oricand. sacrificiul si lupta sa nu trebuie date uitatarii! El si numai el a fost si a ramas Craisorul Muntilor!
Avram Iancu a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
S-a născut în Munții Apuseni într-o familie de țărani moți înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta.Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.
Numele lui Avram Iancu, intrat în legendă încă din timpul revoluției, simbolizează un cult eroic şi o epocă istorică. Încă din toamna târzie a anului 1848, când flăcările revoluţiei cuprinseseră ţara, Avram Iancu era marea şi inegalabila personalitate, eroul moţilor, omul care întruchipa mai bine decât oricare altul aspiraţiile naţiunii române. Din conducător al moţilor ridicaţi la luptă, Iancu ajunge foarte curând, pe măsură ce mijloacele tradiţionale, petiţionale se consumă, eroul naţiunii, personajul legendar ce simbolizează aspiraţiile unei societăţi în
afirmare. S-a constituit încă de pe atunci un cult al Iancului, o legendă perpetuată în veac, la care îndreptăţirile naţiunii asociază mereu alte şi alte valori.
Răscoala țărănească din Transilvania din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost una dintre cele mai semnificative revolte țărăniste iobage împotriva constrângerilor feudale. Răscoala a izbucnit pe 2 noiembrie și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când capii răscoalei Vasile Nicula, Ion Oargă, și Gheorghe Crișan, cunoscuți popular sub numele Horea, Cloșca și Crișan, au fost capturați și executați de către autorități.
Mișcarea condusă de Horea, Cloșca și Crișan a avut un important rol în aprofundarea și cristalizarea conștiinței naționale a românilor din Munții Apuseni, cu serioase implicații în deceniile ce vor urma, contribuind la succesul revoluției române din Transilvania din anul 1848 și la Marea Unire din anul 1918.
Răscoala a avut un larg ecou pozitiv și în străinătate, fiind publicate broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice și gravuri privind liderii acesteia în puteri europene precum Regatul Portugaliei, Sfântul Imperiu Roman, orașele-stat din Peninsula Italică și în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, inclusiv în ziarul britanic „The Times” (1785), cea mai mare publicație de presă din lume în perioada respectivă.
Vasile „Horea” Nicula, Ion „Cloșca” Oargă, și Gheorghe Crișan, executați la sfârșitul lui decembrie 1784, și-au sacrificat bunăstarea și, în final, viața, pentru principiile țăranului român din vremea aceea. Aceleași idealuri aveau să fie centrale, decenii mai târziu, în societatea românească. Curajul celor trei, reprezentând dorința și lupta interioară a tuturor românilor pentru dezrobire și emancipare, a rămas un moment semnificativ în istoria României și un semn de recunoaștere și respect pentru suferințele îndurate în numele ideilor nobile ale libertății.
Fie ca faptele lor măreţe şi jertfa lor supremă să nu fie şterse niciodată din memoria poporului român, pentru libertatea şi unitatea căruia Horea, Cloşca şi Crişan, precum şi Avram Iancu au luptat cu credinţă până la moarte.
